- a nu avea drept la ceva
- to be unentitled to smth.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a nu avea drept la ceva
Look at other dictionaries:
avea — AVEÁ, am, vb. II. tranz. I. 1. A stăpâni, a poseda, a deţine. ♢ expr. (fam.) Ce am avut şi ce am pierdut = n am ce pierde; puţin îmi pasă. ♢ fig. (Complementul indică abstracte) A avea o idee. ♢ loc. vb. A avea asemănare = a se asemăna. A avea… … Dicționar Român
drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… … Dicționar Român
cuvenire — CUVENÍ, pers. 3 cuvíne, vb. IV. refl. unipers. 1. A i reveni cuiva ceva, a avea drept la ceva; a merita. 2. A fi conform cu cerinţele morale; a se cădea. – lat. convenire. Trimis de gudovan, 25.11.2008. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel … Dicționar Român
duce — DÚCE1, duc, vb. III I. tranz. 1. A transporta ceva sau pe cineva într un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr un loc şi al pune în altul. ♢ expr. a duce (pe cineva) la groapă = a conduce un mort la locul de înmormântare. 2. A lua pe cineva… … Dicționar Român
atrage — ATRÁGE, atrág, vb. III. tranz. 1. A exercita o atracţie (1); a apropia la sine. Magnetul atrage fierul. ♢ refl. recipr. Electricităţile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleşuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ♢… … Dicționar Român
face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… … Dicționar Român
implica — IMPLICÁ, implíc, vb. I. tranz. 1. (La pers. 3) A atrage după sine, a include; a avea ceva drept consecinţă. 2. A amesteca pe cineva într o afacere neplăcută, într un proces etc. – Din fr. impliquer, lat. implicare. Trimis de gall, 13.09.2007.… … Dicționar Român
şti — ŞTI, ştiu, vb. IV. I. 1. Tranz şi intranz. (Folosit şi absol.) A avea cunoştinţă (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaşte. ♢ loc. adv. Pe ştiute = în cunoştinţă de cauză. Pe neştiute = a) fără să şi dea seama; b) în ascuns, pe furiş … Dicționar Român
băga — BĂGÁ, bag, vb. I. 1. tranz. şi refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra2. ♢ expr. (tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i… … Dicționar Român
purta — PURTÁ, port, vb. I. 1. tranz. A lua, a ridica, a ţine pe cineva sau ceva în mână, în braţe etc. pentru a l transporta în altă parte; a duce. ♢ expr. A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăţa pe cineva. A purta (pe… … Dicționar Român
